Hai sa vorbim nimic.

E prin ardeal o voba, “hai sa vorbim nimic” atunci cand se pierde subiectul si o iei pe aiurea, dar in vorba asta e o intelepciune greu de descris, care a iesit la iveala intr-o discutie amicala cu nepotu, Serpe, pe Fakebook.



Eu: ce faci ba Serpe?


Serpe: Caut sa gasesc echilibru ... si cateodata ma dezechilibrez total... sa il regasesc incerc tot felul de technici sa cresc, tu Emil in ce ti pui energia ?

Eu: La 2 noaptea Serpe? asa cauti tu echilibrul, esti cumva noctambul?
Eu prin Anglia cu familia, mergem inainte, ca timpul inapoi nu stie sa mearga, sau nu stim noi unde e marche arrier-ul.

 Serpe: Atunci se plimba sarpele, cand toti dorm e conexiunea mai buna. Si cand mergi inapoi, tot inainte mergi.
Emil ce sa zic? Deocamdata una din cele mai importante faze e sa ma decid daca vreau o viata de familie... Sau o viata in care familia … e unde sunt, simt ca nu e o necesitate pt mine, si stilu meu de viata e greu de inteles produce mai mutla suferinta decat intlegere. Asa ca ma gandesc sa scutesc oamenii de intelegere si sa merg inaite.

Eu: Habar nu am unde esti, tu?

Serpe: Luxemburg

Eu: Nu ma refeream geografic... intrebarea era daca tu ai habar unde esti, spiritual si filosofic, metafizic si euteristic.

Serpe: Directia e buna, doar cateodata incerc carari noi sau, de frica sau comfort aleg unele carari mai ushoare.. aha,

Eu: Si de cine ti-e frica?

Serpe: De carariile noi, deci nus total prezent in nici o directie. Nu vreau sa o numesc asa insa, starea cred ca se numeste inspiratie, sau in biblie poate se face referire ... cand simiti prezenta Duhului Sfant.... drumul pe care sunt nu ma indeparteaza, de Dumnezeu... chiar cred ca e un drum mai rapid, sau mai potrivit pt mine.

Eu: Scurtaturile deseori duc la o rapa, ai parasuta?

Serpe: Momente cand intelegi ce mic esi si ce frumos e tottul si ca de cele mai multe ori stam impotriva, in loc doar sa observam si sa ramanem uimiti...

Serpe: Parasuta...  cred ca referinta ramane aceeasi,  am cazut mult mai grav,  astea sunt deja cazaturi cunoscute... iar daca e sa ma pierd prea tare... prefer sa fiu total pierdut, decat sa traiesc viata a 90% din populatie.

Eu: Prostii sunt foarte convinsti ca stiu tot ce trebuie sa stie si putinul de care sunt siguri e tot ce poate sa fie stiut, inteleptii sunt plini de dubii, intrebari, exploreaza toate cararile ca sa vada care unde duce, cata vreme mai ai dubii si nelamuriri, mai e speranta.

Serpe:  Is total pierdut,  insa,  simt ca pierania asta... simt o evolutie... pierzania...

Eu: Nu exista alta cale sa fii regasit, ca daca nu ai fii pierdut, ce ar ma fii de regasit?

Serpe: Mi se pare ca atat chestionam pana ce ajungem la noi, credem si suntem ajutati de exterior insa in final, cred ca ne intoarcem la noi.... adevaratii … noi, insa nu am avut niciodata ocazia sa ne cunoastem cu adevarat.

Eu: Ocaziile nu lipsesc, dar noi avem un talent in a le rata, ceva de groaza.

Serpe: Asa ca deocamdata avem parinti, biblie, guru si yoga, viata si societate, dar sunt ajutoare, nu sunt destinatia, ne putem focusa energiile si atentia pe ele pt o periada, ne daruim cu totu insa, inveti ca nimik nu e mai stabil decat ceea ce porti tot timpu cu tine, insa nu ai avut ocazia sa cunosti niciodata, asa ca te folosesti de oglinziile exterioare.

Eu: Un proverb chinezesc zice ca un bun profesor nu iti spune ce rezultat trebuie sa gasesti si ce anume trenuie sa vezi ca sa inveti ceva, dar iti arata directia in care sa te uiti, si pana la urma o sa gasesti ceea ce nu stiai ca cauti, si intelegi ceea ce aveai de inteles, printre alte lucruri peste care dai in cautarea ta.
Te bagi?

Serpe: nu ma pot intoarce inapoi, m-as forta sa traiesc cum eram.
Este ceva oricat as incerca sa il inec care tot timpu ma deranjeaza, sa invat sa misc si sa nu ma plafonez

Eu: In spatiu nu exista inainte si inapoi, sus si jos, stanga si dreapta, asta e valabil aici pe pamant, vii in spatiu?

Serpe: Nu stiu unde ma indrept, insa atat timp cat pot inteleege ce zici chiar daca suntem pe carari diferite inseamna ca posibilitati sunt nenumarate si ca vorbim despre acelasi lucru din perspective diferite

Eu: Facem un prim experiment?

Serpe: Sa vedem...

Eu: Exista Dumenzeu, punct, acum imagineaza ca:

Nu a fost scrisa niciodata biblia sau alte carti si singura cale sa aflii ca exista este sa te uiti logic si matematic, sa analizezi existenta (de la mare pana la munte, de la planeta la stea, de la vid la nimic)
Asta e directia, nu zic sa nu citesti carti daca vrei, poti citi Biblia, Coranul, Ramaina, Epopeea lui Ghilgamesh, Mahabharata, si ce vrea muschii tai, inclusiv bloguri, chiar si pe al meu, nimic ni iti este oprit.
Dar tu trebuie sa imi dovedesti ca exista fara sa faci apel la nimic de mai sus in demonstatiile tale, numarul de demonstratii e infinit, deci nu pierzi nimic daca mai incerci una.
Acum ai directia, cauta, si vezi ce gasesti, examineaza si vezi ce concluzii tragi.

Serpe: In yoga zicem ca esti 4 tipuri de practici:
Gnana modul stiiintific prin logica descoperi totul
Karma, doar actiune
Bhakti devotie totala, religie dumnezeu
Sau kriya, energetic
Ceea ce este clar ca suntem o combinatie de toate, avem parte dominanta.

Exista Dumnezeu, tu ce vorbesti acum, din punctul meu de vedere... este software, este clar ca exista referinta, si reguli care trebuiesc descoperite, insa cred ca noi suntem programatorul, Dumnezeu e infinit insa a creat un software de protectie, s-a spart intr o infinitate de posibilitati, si acum se reconstruieste... ca siguranta softwareul daca il intelegem ne aproprie de el, sau sa devenim inapoi el... trebuie sparta bula de identificare, si sa ne intregim …

Eu: Yoga e doar o alta cultura dezvoltata din nevoia de a definii lucrurile in maniera mai usor de digerat pentru cine nu are chef sa sape singur in directia justa, ca si biblia, etc., deci nu am nimic impotriva sa te folosesti de yoga printre altele in cautarile tale, dar nu in explicatiile tale ca e considerat plagiat, fii original...


Serpe: Si pana ce ultimu om, karma, program, nu intelege asta nu suntem completi.
Original... este ceva originial? Tot ce facem este sa mutam si combinam ceea ce este deja intr o forma originala..

Eu: Dar putem sa explicam fara sa copiem din cartile altora, deci din punct de vedre uman, suntem originali in raport cu ceea ce deja s-a facut.
Hai sa iti dau un pont ca punct de ancorare de unde sa pornesti in cautare

Serpe: Sunt inca copil mic, invat doar un alfabet, ce e cel mai usor pt mine de digerat e yoga, insa cu cat is mai adanc in yoga cu atat vad biblia … mai extraordinara ca inainte, si toata perceptia peste tot, creste... ma ajuta sa intaleg si sa vad totul mai clar.

Eu: NIMIC, cauta sa definiesti Nimic ca principiu de baza, si de acolo mergi catre Dumenzeu.

Serpe: Hmmm stiu ce zici,  sau cred... e singurul gand care ma face sa ma blochez intelectual... de ce?
E clar ca totul are un creator, insa cine a creat pe Dumnezeu? cum poate ceva sa fie dintotdeauna? Ce a fost inainte? In alte cuvinte... chestie de perceptie.
Ca observator te poti defini pana ce nu mai ramane nimic de observat, observatorul nu se poate observa pe sine...
Si atunci.... care este ultimul observator?

Eu: esti sigur ca nu mai ramane nimc de observat?

Serpe: Ca si nimic inca, il putem observa sau cel putin in limitarea noastra credem asta.
Eu pe mine … nu ma pot observa.

Eu: Si inca cum...

Serpe: Nu ca minte nu ca corp, nu ca energie....

Eu: De dinafara, de dinauntru, dar mai ales de dinauntru.

Serpe: Nu ca gand, ca... ceea ce... observa... cine observa observatorul... adica nimicul... cine e nimicul...

Eu: aici greseste yoga si biblia din punct de vedere pedagogic, inceacrca sa te invete sa folosesti un telefon mobil, sa zicem cu Android, comenzile, tastele, programele, cume se face sa obtii un rezultat deja pre programant si delimitat de programator.
Eu vreau sa inveti sa programezi mobilul de la zero.
Nu ma intelege gresit, zero nu este egal cu nimic, e doar punctul de plecare... care poti temporar sa il asimilezi cu nimic, pana iti dai sema ca zero era deja acolo ca baza, deci nu era nimic, si cand vezi baza aia iti dai sema ca zero era mai mult decat nimic, si deci vei cauta sa definesti un nou punct de plecare, un nou zero mai aproape de nimic, pana epuizezi toate radacinile si dai de nimc absolut, de acolo poti construii.

Serpe: Incolo ma indrept, asta se presupune ca trebuie sa invat, haha cum suna sa invat, sa exist intr-o forma in care sunt programatorul nu programul sau computerul, si ma folosesc de un program sa realizez, asta da referinta...

Eu: Defineste nimic, defineste caramida de baza a universului...

Serpe: Stii momentele alea cand cineva vorbeste, si esti uimit de ceea ce zice cea mai simpla persoana, cata intelepciune si adevar iese din gura ei/lui, si realizezi ca aceeasi forma o vezi in altii, fiecare are momentu lui de sclipire, la unii accidental, altii sunt mai conectati si stiu cum sa acceseze.... mi se pare ca aia este forma de referinta... sa fi constant in pozitita aia, sa pleci si sa vii cand vrei... control total... insa in acelasi timp nu e control deloc pentru ca iti dai seama ca nu esti tu... ca este doar ceva frumos... incredibil de frumos... si ca toata creatia... si ceea ce nu este creat... a fost conceput de aceeasi minte, aceasi inteligenta.... trebuie doar sa fi martor... la ceea ce e deja...

Si atunci intrebarea vine... cine e?  Ce entitate... si oare este chiar o entitate... sau aceeasi entitate sunt eu... sunt eu oare dumnezeu... sau dumnezeu e ceva ce pot acceasa in mine... cu cat devin mai pur, mai rafinat mai aproape de referinta....
Sunt eu dumnezeu intr o forma anemica... sau e pacat sa si gandesc asa... Si atunci esti in 2 stari... creator, si persoana care iubeste si observa creatia... fie ea ce a fi...
Si cautarea reincepe.... sunt doar gandurile uni copil...  insa devin realitate pe masura ce exploram posibilitatile... un dumnezeu ce se vede pe  el... pentru ca creatia nu are nici un sens... daca nu este cineva sa o observe si sa se minuneze....
Suntem noi si dumnezeu si observatori? Si cum e posibil...
Dar pana la urma el e imposibil... sau trebuie sa zicem posibil, ca daca nu creem o granita intre el si noi... intre noi... si noi...
Toata nebunia asta trebuie sa aiba sens...
Si ma gandesc ca... in momentul in care rezolvam ecuatia creatia... dispare... si un alt joc incepe...  iar anemici... iar in descoperire... un proces infinit.
O respiratie dumnezeiasca... completa... inhale exhale...
Explozie si creatia... sii o gaura neagra... sa devina tot un punct... sau nimic

Eu: Ecuatia se rezolva de la sine cand ai gasit Nimc, pana atunci nu ai sanse, iti lipseste minimul necesar ca sa poti rezolva ecuatia, nu poti rezolva o ecuatie care are doar necunoscute, deci trebuie sa definesti o cunoscuta, ce-a mai la indemana.

Serpe: Spor... inapoi la viata... tocmai a plecat si prietena suparata, ca am fost total prins pe conversatie am fost absent pentru 1 minut in conversatia ei...
Ne intoarcem la conversatie... cand mai cresc...
Pana atunci orice declar o sa fie probabil schimbat.


Epilog post factum:

Eu;

Hai sa vorbim Nimic:

Nimic este ceva care nu exista, dar ca sa il definim trebuie sa ne gandim ceva mai simplist.

Sa zicem ca masuram cu un voltmetru existenta unui curent electric intr-un cablu de cupru.

Pe mine nu ma intereseaza de cupru ci de curent, ca sunt voltmetru nu punct de reciclare a metalelor.
Deci cand trece un curent, acul aparatului indica existenta lui, si daca e tarat bine indica cati volti sunt in retea.

Daca in schimb nu trece curent prin cablu atunci aparatul nu indica nimic.  Deci aici avem nimic, din punct de vedere electric.
Nu si din alte punce de vedere, pentru ca din punct de vedere material, cablul e tot acolo, deci avem cupru.

Cea mai cunoscuta forma de nimic pentru noi e vidul cosmic, acolo nu e nimic, rar cate o particula de materie ratacitoare, poate o unda magnetica ratacitoare, ca frunzele pe mare, si ca undele pe lac.
Si ca si curentul electric prin cablul de cupru.

Ups, adica daca nu am cablul nu trece curentul?
Cam asa ceva, si daca nu am lacul nu sunt valurile?
Cam asa ceva.
Si daca nu e marea pe care sa pluteasca frunzele, alea nu se mai plimba incoace si in colo pe apa?
Cam asa ceva, o sa stea pe uscat, cuminti.

Atunci faptul ca materia se plimba prin spatiu, si lumina tranziteaza spatiul, si radiatiile se plimba si ele prin spatiu, inseaman ca vidul le ofera un suport, ca si cablul de cupru pentru curentul electric.

Daca e un suport, atunci nu mai e nimic, doar ca eu sunt voltmetru si nu percep cupru, ci doar curent electric, dar daca as fii cantar?  As percepe greutatea cablului, si deci nu l-as mai ignora considerandu-l nimic.

Nimic e caramida de baza a universului, Dumenzeu a facut totul din nimic, atat de important este NIMIC.

Intrebarea e, cum ajungem sa descoperim ce e NIMIC?  Pe bune.